SEARCH BY TAGS: 

October 17, 2019

September 20, 2019

September 16, 2019

August 27, 2019

June 4, 2019

Please reload

RECENT POSTS: 

A fi părinte...

June 18, 2016

 

      Nu ştiu ce înseamnă exact să fii părinte, pentru că nu am trăit această experienţă, nu încă. Lucrez cu copiii de 8 ani, timp în care am făcut diferite activităţi cu ei, am făcut animaţie, cursuri de teatru, am fost coordonatorul unei tabere, le-am fost profesor, prieten, soră şi uneori... mamă. E minunat să poţi să fii acolo şi să vezi zâmbetul ăla dulce care îţi umple sufletul. Am cunoscut copii cu dureri sufleteşti, copii care plângeau că părinţii lor nu erau lângă ei, că aveau şofer şi bonă şi mulţi bani, dar lacrimile lor spuneau că au nevoie de afecţiunea adevărată a unui părinte.

 

    Am decis să scriu despre asta şi să fac mai mult pentru aceşti copii, părinţii ar trebui să afle că nu sunt fericiţi copiii lor când fac 10 activităţi pe zi, doar pentru că ei cred că aşa o să se dezvolte, că nu sunt liniştiţi când de la şcoală îi ia bunica sau un necunoscut, că ei vor să petreacă timp, timp adevărat, real, lipiţi de inima părintelui.

 

   Ştiu că trebuie să lucraţi mult, că vreţi să le oferiţi tot, dar timpul trece, copilul vostru creşte şi devine adult, o să crească cu multe goluri, cu multe nelinişti, cu frustrări şi senzaţia că nu e suficient de iubit. Căutăm atenţie, afecţiune, e normal să vrem să fim protejaţi, să ştim că cineva va fi întotdeauna acolo pentru noi.

 

   O altă problemă, care mie mi se pare foarte grea, e faptul că noi căutăm în persoana iubită modelul părinţilor, inconştient facem asta pentru că acolo simţim confort, şi nu întotdeauna e cel mai bun lucru pentru noi. Copilul de azi, va fi adultul de mâine, dar cu experienţa, încărcătura copilului de azi.Trebuie să avem mare grijă când şi pe mâna cui ne dăm copiii, o trăire poate prea neînsemnată pentru tine, poate fi o traumă pentru el, cred că tot ce ai tu mai bun de oferit copilului tău, e în tine, niciunde altundeva.

 

  Trăiţi frumos, oameni buni, trăiţi cu zâmbetul pe buze privindu-vă de aproape copiii cum cresc. Timpul zboară ca nebunul, fiţi şi voi nebuni şi uimiţi-l cu atenţia voastră asupra eului vostru şi mai ales, atenţia voastră către copilul care îţi aleargă în palmă.

 

 

Va urma...

Please reload